Revista

Ionel Dobre (1936 - 2005)
profesor doctor inginer, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România


Născut la 22 martie 1936 în oraşul Craiova, Ionel Dobre şi-a efectuat studiile liceale în oraşul natal, liceul "Fraţii Buzeşti", înscriindu-se ulterior la cursurile Facultăţii de Electrotehnică din Craiova (1953-1958). După absolvirea facultăţii, timp de patru ani 1958-1962, profesorul Ionel Dobre îşi desfăşoară activitatea în producţie ca inginer-şef secţia micromotoare la "Electromotor" Timişoara.

Începând cu anul 1962 şi până la trecerea sa la cele veşnice, profesorul Ionel Dobre a urcat, pas cu pas, treptele unei cariere universitare de excepţie, ce s-a întins pe parcursul a mai mult de patru decenii la Catedra de Rezistenţa Materialelor a Universităţii "Politehnica" din Timişoara.

Îşi desăvârşeşte pregătirea de excepţie urmând şi cursurile Facultăţii de Matematică - Mecanică (1964-1968) a Universităţii din Timişoara, iar în 1968 specializarea la Facultatea de Matematică din Bucureşti, la catedra de Mecanică condusă de acad. Caius Iacob.

Devine în 1977 Doctor în Ştiinţe tehnice, cu teza: "Contribuţii la studiul dinamicii şi durabilităţii structurilor de rezistenţă ale vehiculelor solicitate de sarcini aleatoare", cu rezultate ştiinţifice originale – formularea unei noi teorii de cumulare a degradărilor şi de predicţie a durabilităţii în condiţii de solicitări aleatoare, formule analitice noi privind răspunsul sistemelor dinamice liniare excitate cu spectre aleatoare şi ergodice, sub îndrumarea prof. Gheorghe Silaş, m.c. al Academiei României.

în anul 1990 Ionel Dobre ocupă postul de profesor la Catedra de Rezistenţa Materialelor a Universităţii "Politehnica" din Timişoara, devenind totodată conducător de doctorat în domeniul "Ştiinţe tehnice", profil Mecanic (Rezistenţa Materialelor. Elasticitate. Plasticitate).

În anul 2004 profesorul Ionel Dobre devine membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.

Activitatea ştiinţifică desfăşurată de către profesorul Ionel Dobre este reflectată prin cele peste 160 lucrări ştiinţifice elaborate singur sau în colaborare, publicate în ţară sau străinătate, prin cele 20 manuale didactice şi monografii publicate (printre care: "Probleme de Rezistenţa Materialelor" Editura Didactică şi Pedagogică-1968, "Aplicaţii ale mecanicii solidului deformabil în construcţia de maşini" Editura Facla-1978, "Rezistenţa materialelor, elasticitate, plasticitate" Editura de Vest-1987) şi prin cele 8 brevete de invenţie. Aceste lucrări se pot încadra în următoarele domenii principale de cercetare: studiul comportării oţelurilor la temperaturi ridicate sub acţiunea sarcinilor statice, studiul şi comportarea la oboseală a materialelor şi a structurilor de rezistenţă, analiza teoretică şi experimentală a tensiunilor, cercetarea fenomenelor aleatoare întâlnite în dinamica maşinilor cu aplicaţii în teoria vibraţiilor şi a oboselii metalelor, cercetări de mecanica ruperii, aplicaţii ale metodei elementului finit.

Profesorul Ionel Dobre a fost membru a numeroase organizaţii profesional-ştiinţifice: Asociaţia Română de Mecanica Ruperii - ARMR, Asociaţia Română de Tensometrie - ARTENS, Societatea de Inginerie Asistată de Calculator - SIAC.

Cu o excepţională vocaţie de profesor, Ionel Dobre a modelat cu grijă şi răspundere generaţii de specialişti. Lecţiile sale clare şi atractive, cu o înlănţuire logică remarcabilă, au atras numeroşi studenţi în cercurile şi concursurile ştiinţifice studenţeşti îndrumate, nu puţini dintre aceştia devenindu-i de-a lungul timpului colegi de catedră.

Profesorul Ionel Dobre rămâne în spaţiul de minte şi suflet al celor care l-au cunoscut ca un generos dascăl, competent om de ştiinţă, coleg de o aleasă distincţie sufletească.

Dumnezeu să-l odihnească !